Tot ce are cel bogat
E ca o cetate tare,
Bogăția neîncetat
E un zid de apărare.

Inima cea îngâmfată
Se duce înspre pieire,
Dar inima cea curată
Merge drept spre fericire.

Inima ce-i pricepută
Știința caută mereu,
Dar inima încrezută
Este condusă spre rău.

Cel avut, ce dăruiește,
Spre cei mari calea deschide,
Iar cel ce întâi vorbește
Numai drept și bine spune.

Frații ce-s nedreptățiți
Cu greu pot fi împăcați,
Unii pe alții-s porniți
Și în rău sunt ferecați.

Limba-i o mare putere,
Moartea, viața vin prin ea.
Limba aduce durere,
Dar poate și vindeca.

Soarta bună-i fericire,
Har de la Domnul venit.
Ea te umple de iubire
Și te face mulțumit.

Rugi acel sărac rostește,
Cel bogat e aspru-n toate,
Cel lipsit smerit vorbește,
Cel avut altfel nu poate.

Când ești în nenorocire,
Nimeni nu te mai cunoaște,
Și trăiești dezamăgire,
Doar necazuri te vor paște.

Dar un prieten bun de-l ai,
El nu te va părăsi,
Chiar de ești sărac și n-ai,
El alături îți va fi.


Câmpia Turzii, 20 noiembrie 2015.